Secolul XVI

Așezate în centrul orașului Șimleu Silvaniei ruinele cetății medievale Báthory (secolul XVI), constituie o prezență a arhitecturii renascentiste din Transilvania. Ansamblul reprezintă de fapt un castel rezidențial și este alcătuit din două incinte fortificate, construite în două etape.

Monument istoric

Fortăreața, declarată în prezent monument istoric, exista în anul 1532, fiind reședința familiei nobiliare a Bathoreștilor, istoria medievală a Șimleului fiind strâns legată de familia Báthory, familie princiară, care a jucat roluri importante în istoria transilvăneană. Cetatea Șimleu intră în posesia familiei mai sus amintite în urma casatoriei lui Bathory Lászlo cu Medgyesaljai Anna, în anul 1351, devenind resedința Principilor ardeleni din familia Báthory.

De la începutul sec. al XVI-lea datează construirea castelului cetate din centrul orașului, reședința familiei nobiliare Bathory și centrul unui întins domeniu feudal. Acesta cuprindea 50 de localități, din care 2 erau târguri: Șimleu Silvaniei și Crasna și 48 erau sate, din care 37 erau românești, iar 11 erau maghiare.

De-a lungul vremii, cetatea și orasul au suferit numeroase atacuri și devastări din partea turcilor și tătarilor, dintre care cele mai pustiitoare au fost cele din 1594 și 1668. Ultimul atac a marcat și începutul declinului cetății care în 1774 ajunge în proprietatea orașului.

Legenda balaurului

Conform unei legende locale, cei trei dinţi din blazonul familiei Báthory se explică prin faptul că Ştefan a ucis în tinereţe un balaur care locuia într-o peşteră situată într-unul din versanţii dealului Popos, de pe malul stâng al Crasnei, deasupra oraşului.

Ştefan a umplut mai multe blăni de oaie cu var nestins, balaurul a mâncat respectivele oi, după care a coborât la Crasna să bea apă. În momentul în care a băut apa, varul a început să se stingă în el şi a ucis bestia. Principele i-a scos trei dinţi, ce au ajuns pe blazonul familiei.